Digitalizarea statului s-a blocat într-o licitație de 164 milioane lei. De ce cloud-ul guvernamental devine testul de credibilitate

România are nevoie de cloud guvernamental, platforme comune și instituții care pot schimba date între ele. Pe hârtie, direcția este clară. În practică, lucrurile se lovesc de achiziții publice, caiete de sarcini, contestații și suspiciuni.

Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Irineu Darău, a vorbit despre proiecte făcute netransparent, grupuri care se protejează între ele și bani publici tratați fără responsabilitate. Mesajul său a venit în contextul anulării procedurii pentru Platforma Națională de Interoperabilitate. Proiectul avea o valoare totală de aproape 164,4 milioane lei.

În paralel, apare și dosarul cloudului guvernamental. Darău a indicat un contract de 743 milioane lei privind implementarea acestuia, dar și legături controversate între oameni din zona ADR și firme din piață. Dincolo de acuzații, problema este mai mare. Digitalizarea nu înseamnă doar aplicații, ci instituții care știu să planifice, să cumpere și să livreze.

Platforma care trebuia să lege instituțiile

Platforma Națională de Interoperabilitate nu este un proiect spectaculos pentru public. Nu are imaginea unei aplicații noi pe telefon. Nu arată ca un portal frumos. Dar este exact tipul de infrastructură fără care statul digital nu funcționează.

Ideea este simplă. Instituțiile publice trebuie să poată schimba date între ele. Cetățeanul nu ar trebui să ducă același act de la o instituție la alta. Statul ar trebui să verifice informația direct, dacă deja o are.

Proiectul PNI urmărește aplicarea principiului „once-only”. Adică omul oferă o dată o informație, iar administrația o reutilizează legal, sigur și controlat. Sună normal. În România, încă pare revoluționar. Tocmai de aceea, anularea procedurii contează. Nu este doar încă o licitație întârziată. Este blocarea unei piese de bază din arhitectura statului digital.

Curățenia din digitalizarea statului

Irineu Darău a formulat problema în termeni duri. „Asta încercăm să schimbăm astăzi în digitalizarea României: fără proiecte făcute netransparent; fără grupuri care se protejează între ele; respect și responsabilitate pentru banul public”, a declarat ministrul.

Mesajul merge dincolo de o singură procedură. Ministrul spune că digitalizarea trebuie făcută corect, transparent și în interesul statului român. Nu pentru menținerea unor rețele vechi conectate la bani și influență.

În cazul PNI, Darău a susținut că procedura de peste 160 milioane lei a fost lansată fără toate aprobările obligatorii. A mai spus că proiectul ridica probleme serioase privind modul în care era construit. Aici apare miza de credibilitate. Un stat care promite servicii digitale nu poate cumpăra infrastructură critică într-un mod care produce blocaj juridic. Dacă fundația este contestată, clădirea nu mai poate fi ridicată.

Cloud-ul guvernamental nu este un depozit de servere

Ca definiție, cloud-ul guvernamental este cel mai important proiect de digitalizare a statului. Dar el nu trebuie înțeles ca o simplă sală cu servere. Este infrastructura pe care ar trebui să se sprijine servicii publice, baze de date, aplicații și securitate.

Pentru cetățean, cloud-ul ar trebui să se vadă prin servicii mai rapide. Mai puține drumuri, documente și adeverințe cerute absurd. Pentru instituții, ar trebui să însemne infrastructură comună și costuri mai bine controlate. Dacă acest proiect este prins în suspiciuni, contestații și achiziții tensionate, problema devine politică și economică. Nu mai vorbim doar despre IT. Vorbim despre capacitatea statului de a administra proiecte de sute de milioane de lei.

În digitalizare, încrederea contează enorm. Firmele trebuie să creadă că licitațiile sunt corecte. Cetățenii trebuie să creadă că banii publici nu sunt aruncați. Instituțiile trebuie să creadă că direcția nu se schimbă la fiecare scandal.

Achizițiile publice sunt doar prima probă

Radu Puchiu, co-fondator H.appyCities, spune că problema are două componente. Prima ține de efectul licitațiilor. A doua ține de lipsa unui plan coerent și predictibil.

„Suntem captivi într-un model greșit al achizițiilor publice”, subliniază el. „În loc să anunțăm din timp, anunțăm în ultimul moment, cu doar două-trei săptămâni pentru depunerea ofertelor.”

Această grabă produce efecte în piață. Companiile nu știu când apar următoarele proiecte. Nu își pot face planuri. Nu pot decide din timp unde merită să concureze și unde nu.

Puchiu spune că, în lipsa predictibilității, fiecare licitație pare o miză totală. „Scoțând aceste achiziții rând pe rând, pare totul sau nimic pentru companii”, explică el. Iar de aici apar tensiuni, suspiciuni și nemulțumiri.

Piața reacționează la lipsa de calendar

În mod ideal, statul ar trebui să publice din timp calendarul achizițiilor mari. Ar trebui să anunțe direcția. Să pună caiete de sarcini și documentații tehnice în consultare reală. Nu în grabă, pe final.

„Dacă documentațiile tehnice ar fi puse cu mult timp înainte, companiile și-ar putea face planuri”, spune Puchiu. „Ar putea decide că nu are rost să se bată pentru toate proiectele și ar alege ce este mai important pentru ele.”

Asta ar duce la o piață mai echilibrată. Companiile ar putea construi oferte mai bune. Statul ar primi competiție reală. Iar suspiciunea de aranjament ar scădea. Problema nu este că statul cumpără IT. Problema este cum o face. Când totul apare pe repede înainte, piața începe să se întrebe cine a știut din timp.

Digitalizarea nu se face doar din fonduri europene

România a legat o mare parte din digitalizare de fonduri europene. PNRR a devenit motorul multor proiecte. Pe termen scurt, pare soluția bună. Banii există, jaloanele sunt clare, presiunea este mare.

Dar acest model are o limită. Digitalizarea statului nu poate funcționa doar ca proiect european. Trebuie să fie politică publică permanentă. Are nevoie de finanțare națională, reguli, standarde și continuitate.

Puchiu avertizează asupra acestei confuzii. „Să nu confundăm achizițiile publice pentru digitalizare cu digitalizarea României”, spune el. „Problema este în partea de guvernanță, de aranjament instituțional și de coerență în implementare.”

Aici este miezul. Poți cumpăra platforme, licențe, infrastructură. Dar dacă instituțiile nu sunt pregătite să lucreze împreună, digitalizarea rămâne o listă de contracte.

Statul cere acte pentru că nu știe să ceară informații

Una dintre cele mai bune explicații ale eșecului administrativ vine din diferența dintre act și informație. Statul român cere încă acte. Copii, adeverințe, certificate, dovezi. De multe ori, acestea confirmă informații pe care statul le are deja. „Încă legislația națională ne cere acte”, spune Radu Puchiu. „Asta nu este digitalizare, pentru că actul trebuie înlocuit cu informație.”

Exemplul este simplu. Administrația nu are nevoie, în mod real, de diploma în sine. Are nevoie de informația că o persoană a terminat liceul, facultatea sau un anumit program. Diferența pare mică. În practică, este uriașă.

Când se cer acte, responsabilitatea stă la cetățean. El trebuie să dovedească. El trebuie să descarce, să imprime, să depună sau să reîncarce. Când se cer informații, responsabilitatea se mută la administrație.

Registrele sunt adevăratul șantier

Digitalizarea nu începe cu interfața. Începe cu datele. Dacă registrele naționale nu sunt curate, conectate și administrate corect, orice portal devine doar o fațadă.

România are încă probleme la registre, standarde și interoperabilitate. Unele sisteme nu vorbesc între ele. Altele păstrează date diferit. Există instituții care nu au procese clare pentru schimb de date.

Puchiu spune că aici este adâncimea problemei. „Avem o problemă de registre naționale care nu sunt gata, de cadre de interoperabilitate, de standarde și de legislație care nu este gata.” De aceea, PNI era atât de importantă. Ea nu era doar o licitație. Era o încercare de a construi mecanismul prin care statul schimbă date cu el însuși.

Cele 14,7 milioane pierdute arată costul improvizației

Digitalizarea ratată are și costuri directe. Darău a susținut că fostul șef al ADR a pierdut 14,7 milioane lei din PNRR, iar suma ajunge să fie suportată din bugetul statului. Este genul de situație în care banii europeni pierduți devin bani românești cheltuiți.

Ministrul a spus că fonduri destinate investițiilor tehnice în cloud-ul guvernamental ar fi fost folosite pentru salarii. A vorbit despre cheltuieli neeligibile, reguli ignorate și lipsă de responsabilitate. „Au urmat întârzieri, blocaje și haos administrativ”, a declarat Darău. „Exact specialiștii fără de care cloud-ul guvernamental nu poate funcționa au fost lăsați complet în aer.”

Chiar dacă acuzațiile vor fi lămurite instituțional, efectul este clar. Proiectele strategice nu pot depinde de improvizație. Iar echipele tehnice nu pot fi tratate ca detaliu birocratic.

Efectele digitalizării în viața de zi cu zi

Pentru cetățean, digitalizarea nu înseamnă cloud-ul guvernamental și atât. Sau PNI, ori caiet de sarcini. Înseamnă să nu mai stea la coadă. Să nu mai ducă aceleași acte. Să nu mai fie trimis de la ghișeu la ghișeu.

Pentru firme, înseamnă timp câștigat. Mai puține drumuri, mai puține documente încărcate de zece ori. Mai puține interacțiuni cu administrații care cer același lucru în formate diferite.

Aici se vede eșecul real al achizițiilor ratate. Nu doar în proceduri anulate. Nu doar în bani pierduți. Se vede în fiecare zi în care statul rămâne greu de folosit. Darău a spus că scopul este transformare digitală cu efect în viața de zi cu zi. Aceasta este măsura corectă. Nu câte proiecte sunt anunțate. Ci câte servicii devin mai simple.

Cloud-ul, indicatorul unui stat funcțional

Cloud-ul guvernamental nu este doar un proiect IT. Este un test de stat funcțional. Arată dacă administrația poate cumpăra corect, implementa coerent și folosi datele în interesul cetățeanului.

Dacă proiectul reușește, România poate reduce birocrația. Poate lega instituții care astăzi funcționează separat. Poate face servicii publice mai rapide și mai ieftine. Dacă eșuează, vom avea încă o poveste cunoscută. Bani europeni pierduți. Licitații contestate. Platforme amânate. Cetățeni care rămân cu dosarul în brațe.

Digitalizarea nu se judecă după promisiuni. Se judecă după rezultat. Iar rezultatul se vede simplu: statul nu mai cere acte pe care le are deja, nu mai cumpără în grabă și nu mai transformă fiecare proiect mare într-un scandal.

Surse publice folosite pentru cifrele și declarațiile ministrului Darău: articolul despre anularea procedurii pentru Platforma Națională de Interoperabilitate și proiectul de aproape 164,4 milioane lei; articolul despre suma de 14,7 milioane lei din PNRR și cloud-ul guvernamental.