Guvernul face prima radiografie a bugetarilor. Cheltuielile de personal au ajuns la 164,6 miliarde lei

Documentul guvernului vine într-un moment critic pentru buget. România are nevoie de reducerea deficitului și de cheltuieli publice mai bine controlate. Iar aparatul administrativ devine una dintre marile teme ale reformei statului.

Cheltuieli de personal de 164,6 miliarde lei

Raportul Guvernului arată că, în 2024, cheltuielile de personal au ajuns la 164,6 miliarde lei. Suma reprezintă 9,3% din PIB. În 2023, ponderea era de 8,3%.

Creșterea este importantă. Chiar dacă nivelul nu este cel mai ridicat din ultimii 20 de ani, tendința a redevenit ascendentă. Asta pune presiune directă pe deficit.

În 2024, deficitul bugetar a fost de 8,65% din PIB. În acest context, salariile din sectorul public nu mai pot fi discutate separat de performanță. Problema nu este doar câți angajați are statul, ci ce rezultate produce cu acești bani.

Administrație mare, rezultate slabe

Concluzia raportului este dură. „Administrația publică din România rămâne fragmentată și supradimensionată în raport cu rezultatele obținute”, arată documentul Guvernului.

Raportul vorbește și despre lipsa unei corelări clare între resurse, performanță și impact. Această ruptură duce la „ineficiență și risipă”. Pe scurt, statul cheltuiește mult, dar nu poate demonstra mereu ce primește în schimb.

Aceasta este miza reală. O administrație mare nu este automat o problemă. Devine o problemă când nu livrează servicii, investiții și rezultate pe măsura costurilor.

Statul nici nu știe exact câți oameni are

Una dintre cele mai grave concluzii ține de date. Raportul arată că bazele de date ale instituțiilor sunt fragmentate. Există discrepanțe între surse diferite pentru aceiași indicatori.

Cu alte cuvinte, statul are dificultăți în a-și număra corect propriul aparat. Acuratețea datelor este estimată la 95%. Guvernul spune că această situație arată nevoia de digitalizare.

Problema este majoră. Fără date clare, nu poți face reformă reală. Nu poți evalua performanța. Nu poți planifica reduceri, comasări sau reorganizări fără riscul de a tăia greșit.

Fragmentarea produce risipă

Raportul descrie o administrație împărțită între multe instituții, baze de date și structuri. Fiecare funcționează cu propriile evidențe. Imaginea de ansamblu lipsește.

Această fragmentare are costuri concrete. Fondurile publice sunt distribuite inechitabil. Decalajele teritoriale se adâncesc. Unele comunități primesc mai mult, fără criterii clare, iar altele rămân în urmă.

Pentru cetățeni, efectul se vede în servicii publice inegale. Pentru buget, efectul se vede în bani risipiți. Pentru economie, efectul se vede în investiții întârziate și administrație lentă.

Companiile de stat, o altă zonă sensibilă

Raportul Guvernului analizează și companiile de stat. Concluzia este că sectorul are dezechilibre importante. Unele entități sunt menținute prin subvenții fără legătură cu performanța.

Aici apare o problemă veche a economiei românești. Companiile de stat pot fi motoare economice. Dar pot deveni și găuri bugetare, dacă nu sunt conduse pe criterii de eficiență.

Raportul menționează și exemple pozitive. Există companii de stat care aduc venituri importante la buget. Tocmai de aceea, Guvernul indică nevoia unei politici mai clare pentru întregul sector.

Reforma salarizării devine mai complicată

Raportul apare și în contextul discuțiilor despre noua lege a salarizării bugetarilor. Guvernul vrea o grilă mai coerentă. Dar noua lege nu poate ignora dimensiunea aparatului public.

Problema este dublă. Statul trebuie să corecteze inechități salariale. În același timp, trebuie să evite creșterea nesustenabilă a masei salariale.

Asta face reforma dificilă. Nu este suficient să așezi salariile pe grile. Trebuie să știi câți oameni ai, unde sunt, ce fac și ce rezultate produc.

Miza: stat mai mic sau stat mai performant?

Raportul Guvernului nu spune doar că statul este mare. Spune că statul este greu de măsurat și slab corelat cu rezultatele. Aceasta este problema principală.

România nu are nevoie doar de un stat mai mic. Are nevoie de un stat care funcționează mai bine. Un stat care cheltuiește pe baza performanței, nu pe inerție administrativă.

Pentru economie, miza este uriașă. Un aparat public eficient poate accelera investițiile, fondurile europene și serviciile publice. Un aparat public greoi consumă bani, timp și încredere.

În final, raportul pune o întrebare simplă. Cât stat își permite România? Dar întrebarea reală este alta: ce primește România pentru banii pe care îi cheltuiește cu statul?