Cronica unui eșec prelungit. Industria locală de îngrășăminte a avut pierderi de 22 de ori mai mari decât profitul net

Efectele conflictului din Iran, soldat cu blocarea strâmtorii Ormuz, continuă să se propage și amplifice la nivel global. Impactul este resimțit din plin și de România, și este vizibil nu doar în evoluția prețului combustibililor și gazelor, ci și în cel al îngrășămintelor chimice.

Element vital în desfășurarea activităților agricole, îngrășămintele utilizate de fermierii români provin majoritar din importuri. Potrivit estimărilor, aproape două treimi (65%) din necesarul pentru agricultură vine de peste hotare.

Statisticile Uniunii Europene arată că România importase în 2024 aproximativ 1,5 milioane de tone de îngrășăminte chimice. Iar aproape un sfert din întreaga cantitate (aproximativ 360.000 de tone) a venit din Federația Rusă. Valoarea totală a fost de circa 850 de milioane de euro.

Anul trecut, în primele șase luni, volumul de importuri din Rusia se dublase, în condițiile în care acesta este suprataxat de Uniunea Europeană.

Cum a evoluat sectorul de producție

Capacitatea de producție a îngrășămintelor în țara noastră s-a redus treptat. Înainte de 1990, existau 11 mari combinate specializate în producția lor. În prezent, din cele 11 au mai rezistat doar câteva, printre care și Azomureș. Combinatul de la Târgu-Mureș, cel mai mare din România, și-a diminuat însă producția. Mai ales cu începere din 2022, când declanșarea conflictului ruso-ucrainean a dus la creșterea masivă a prețului gazelor, element critic pentru industria de îngrășăminte.

În urmă cu doi ani, conform datelor furnizate de platforma AlertăCUI, pe piața locală activau în acest domeniu 23 de companii. Marea lor majoritate erau firme cu capital privat autohton, trei cu capital străin și patru cu capital mixt.

Cifra de afaceri cumulată a întregului sector ajunsese în 2024 la aproximativ 1,83 miliarde de lei. O valoare în scădere drastică, cu aproape 60% față de 2023, când se atinsese un nivel de 4,57 miliarde. Maximul a fost consemnat în 2022 – 4,6 miliarde –, după o creștere de 45%, precedată de cea de 51% din 2021.

Profitul net cumulat de sectorul producției de îngrășăminte s-a redus în 2024 mult mai drastic decât cifra de afaceri, cu aproape 84%. Cele 22,9 milioane reprezintă cea mai mică valoare înregistrată în intervalul amintit. De altfel, evoluția a fost constant descendentă după maximul de 230 milioane atins în 2021, care a survenit în urma unei creșteri masive de peste 580%.

O industrie cu probleme majore

Situația este însă mult mai gravă dacă adăugăm în analiză și pierderile contorizate de industria îngrășămintelor în 2024. Acestea au însumat aproximativ 520 de milioane de lei, cu aproape 432% mai mari față de anul anterior.

Faptul că pierderile erau de 22,6 ori mai mari decât profitul întregului sector ar fi trebuit să reprezinte un semnal de alarmă critic. Mai ales în condițiile unei dependențe vizibile de importuri. Creșterea cu peste 400% într-un singur an (2023-2024) indică o explozie clară a costurilor de producție care nu au putut fi transferate în prețul final.

Nu a fost însă singurul avertisment. Datoriile cumulate ale sectorului în anul de referință ajunseseră la 2,51 miliarde de lei. Valoare cu 37,6% mai mare decât cifra de afaceri. Din punct de vedere bancar, un astfel de grad de îndatorare face sectorul aproape „nefinanțabil”. Este adevărat însă că datoriile intraseră pe un ușor trend descendent, după vârful din 2022, de 2,69 miliarde.

Situația creanțelor nu a schimbat cu mult problema. Valoarea lor în 2024 a fost de 8,5 ori mai mică decât a datoriilor, respectiv de 294 milioane. Disproporția indică un blocaj financiar evident – chiar dacă toți clienții și-ar fi plătit restanțele, producătorii nu ar fi putut acoperi decât 11% din datorii.

Cum au performat primii clasați

Perspectiva nu se schimbă major nici dacă analizăm evoluția primelor trei companii din clasamentul cifrei de afaceri din acel an: Azomureș, Combinatul de îngrășăminte chimice și Nitramonia BC.

Azomureș, combinatul de la Târgu Mureș, raportase în anul de referință vânzări de 1,57 miliarde de lei, mai mici decât anul anterior cu 15,5%. Valoare care indică o reducere forțată a producției. Dar și o pierdere substanțială a cotei de piață în fața importurilor. Mai grav este însă că rezultatele se înscriau în evoluția descendentă survenită după maximul din 2021, de 2,58 miliarde. În anii ce au urmat, evoluția a fost: -15,7 în 2022, -14,6% în 2023 și -15,5% în 2024.

În anul de referință, compania și-a majorat pierderile în 2024 la 505,8 milioane, o valoare de aproape șapte ori mai mare decât în anul anterior. Datoriile totale ajunseseră la 1,19 miliarde, în ușoară scădere, iar creanțele la 89,1 milioane, de 2,7 ori mai mici decât în 2023.

Următorul clasat, Combinatul de îngrășăminte chimice, realizase o cifră de afaceri de 147,2 milioane de lei (-30%) și un profit net de 18,2 milioane (-28%). Și în cazul său, evoluția a fost una descendentă, după vârful din 2022, când vânzările au însumat 303,3 milioane, iar câștigurile – 60,8 milioane. Raportul datorii-creanțe era însă mult mai bun decât al liderului – 36,5 milioane, respectiv 55,2 milioane.

Podiumul a fost completat de Nitramonia BC, care a raportat cele mai drastice scăderi procentuale: -92,2% pentru cifra de afaceri (117,7 milioane) și -98,7% pentru profitul net (1,4 milioane). Rezultatul venea după un an record (2023), când compania raportase cele mai bune rezultate din 2005 încoace, respectiv vânzări de 2,4 miliarde și un câștig de 112,8 milioane. În 2024, datoriile atinseseră însă valoarea maximă de 270,6 milioane, în timp ce creanțele erau de aproape 13 ori mai mici (20,4 milioane).

Ce s-a schimbat în 2025

Combinatul din Târgu Mureș, care este deținut din 2012 de grupul elvețian Ameropa, anunța în octombrie reducerea pierderilor la o treime și apropierea de pragul de rentabilitate pe bază de EBITDA.

Situația s-a deteriorat însă după ce discuțiile despre o eventuală preluare a Azomureș de către Romgaz, începute în martie 2025, au trenat. În decembrie trecut, Azomureș a anunțat întreruperea producției, iar la începutul lui martie – declanșarea concedierilor colective.

Situația s-a agravat odată cu declanșarea conflictului din Iran. Parlamentul a lansat recent un proiect de lege prin care dorește declararea producției și distribuției de îngrășăminte chimice drept infrastructură critică națională. Proiectul prevede și acordarea de facilități fiscale, de care ar putea beneficia Romgaz. Conform celor mai recente informații din piață, Romgaz ar fi făcut o ofertă de preluare. Rămâne de văzut dacă va fi acceptată de către Ameropa.

Cel de-al doilea clasat, Combinatul de îngrășăminte chimice, pare să fi avut în 2025 o evoluție pe plus. Compania a raportat pentru primele 10 luni ale anului trecut o creștere cu 15% a vânzărilor. Valoarea ajunsese deja la 154 milioane de lei, peste rezultatul pe tot anul 2024. Anul acesta, combinatul a demarat un plan de dezvoltare și investiții care vizează producția de noi fertilizanți tehnologici și biostimulatori.

Nitramonia nu a anunțat rezultate parțiale pentru 2025.

Un an dificil pentru agricultori

Conflictul din Iran a pus o presiune crescută asupra sectorului de îngrășăminte chimice, dar și asupra clienților direcți ai acestora, fermierii.

Impactul este multiplu. Pe de o parte, este vorba de creșterea prețului petrolului, care a generat o evoluție similară a carburanților. Măsurile de sprijin anunțate de statul român atenuează parțial creșterea costurilor lucrărilor agricole.

Pe de altă parte, a survenit și o majorare a prețului la gaze, care reprezintă până la 60-70% din costul total al producției de îngrășăminte. Creștere care se transmite direct în prețul de vânzare al produselor finite.

Nu în ultimul rând, blocada Strâmtorii Ormuz afectează 25-30% din comerțul global cu îngrășăminte azotate. Este vorba, în special, de uree și amoniac. Atât Iranul, cât și Qatarul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – state atacate de către regimul de la Teheran – sunt producători și exportatori majori de uree.

În acest context, unele țări producătoare au decis să sisteze livrările către partenerii externi. Cum este, de exemplu, cazul Turciei, care recent a interzis oficial exportul și tranzitul îngrășămintelor pe bază de uree. Și China a cerut exportatorilor să suspende livrările de îngrășăminte azot-potasice.

Toate aceste evenimente generează o creștere a prețurilor îngrășămintelor chimice în România. Evoluție care agravează problemele existente, în condițiile în care fermierii acuză o majorare constantă a costurilor de producție în ultimii ani. Majorare pe care nu reușesc să o acopere din prețurile de vânzare.

Iar efectele sunt deja vizibile. Potrivit reprezentanților Clubului Fermierilor Români, în martie aproape două treimi (65%) din fermierii români nu își achiziționaseră îngrășămintele necesare pentru lucrările agricole din acest an.

Bruxellesul reacționează

În aceste condiții, Comisia Europeană a luat o serie de măsuri prin care încearcă să atenueze efectele asupra statelor membre. Prima constă într-un ghid detaliat privind un nou mecanism de suspendare temporară a Mecanismului de Ajustare la Frontieră a Emisiilor de Carbon (CBAM) în cazul acestui sector.

De asemenea, Bruxellesul a hotărât suspendarea taxelor vamale la importurile de îngrășăminte pentru un an. Cu excepția celor provenite din Federația Rusă și Belarus. Măsura vizează importurile de îngrăşăminte azotate şi de materii prime utilizate la fabricarea lor, cu precădere amoniac şi uree. Estimările oficialilor UE sunt că astfel, la nivelul întregului bloc, se vor realiza economii de 60 de milioane de euro la taxele de import.

Măsurile Bruxellesului oferă guri de oxigen necesare. Dar soluțiile pe termen lung pentru industria locală sunt ieftinirea gazului și acordarea de facilități fiscale care să permită combinatelor precum Azomureș să repornească motoarele. Prima iese din calcul în contextul liberalizării prețului la gaze pentru consumatorii non-casnici. Chiar și în condițiile preluării de către Romgaz și a intrării în funcțiune a proiectului Neptun Deep, situația rămâne incertă.

Declararea industriei de îngrășăminte drept infrastructură critică și acordarea de facilități fiscale nu mai reprezintă, în contextul actual, doar o necesitate economică, ci o chestiune de siguranță națională. Rămâne de văzut dacă statul român va acționa suficient de rapid și de eficient pentru a atenua efectele crizei propagate în lanț.

———————–

Acest material a fost realizat pe baza informațiilor furnizate de platforma AlertăCUI, care oferă servicii de acces actualizat la datele companiilor, alertare atunci când apar modificări de informații, generare de rapoarte, dezvoltare de bază de date și analiză financiară și de risc. AlertăCUI are 20 de ani de experiență în livrarea de informații corecte, la timp și relevante.